Arhive pe etichete: Coalitia Esol 62

COMUNICAT DE PRESĂ

AUDIERE  PUBLICĂ
DEZVOLTAREA DIALOGULUI SOCIAL ŞI IMPLICAREA ONG-URILOR
În data de 01 septembrie a.c., între orele 11:00 – 12:00, la sala mică a Casei de cultură a Sindicatelor „Leopoldina Bălănuţă” din Focşani, str. D. Cantemir nr.1, a avut loc Audierea publică cu tema „Dezvoltarea dialogului social şi implicarea ONG-urilor”.
Evenimentul a fost organizat de COALIŢIA ESOL 62, constituită din membri reprezentanţi ai Filialelor Teritoriale a confederaţiilor sindicale „Cartel ALFA”, BNS şi CSDR, a FSLI Galaţi, a patronatului UGIR Focşani şi UGIR Bucureşti şi a avut drept scop  promovarea şi dezvoltarea dialogului social şi civic între societatea civilă, partenerii sociali şi autorităţile publice, pentru a permite cetăţenilor şi partenerilor sociali, să-şi exprime punctul de vedere cu privire la Legea nr.62/2011 a dialogului social, având în vedere normele propuse de Guvern prin proiectele de acte normative trimise spre consultare partenerilor sociali.
Au fost invitaţi cetăţenii salariaţi, manageri, sindicalişti, patroni, reprezentanţi ai patronatelor şi ai sindicatelor şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, care îndeplineau condiţiile impuse de regulamentul de organizare al audierii publice postat pe adresele:
La eveniment au participat reprezentanţi ai sindicatelor din învăţământul gălăţean, respectiv, lideri ai FSLI Galaţi, reprezentanţi ai C.N.S. „Cartel ALFA” şi câţiva întreprinzători, reprezentanţi ai patronatului focşănean.
Au fost depuse un număr de 12 depoziţii astfel: nouă din partea sindicatelor, două din partea patronatelor şi una din partea ONG-urilor. Dintre acestea, au fost prezentate verbal un număr de 7 depoziţii.
Concluziile Comisiei de experţi, privind punctele de vedere şi soluţiile propuse în cadrul evenimentului, vor fi prezentate public în cadrul unei Conferinţe de presă ce va fi organizată în data de 15 septembrie 2012.

Virgil Andronescu la 13:09

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Depozitie Roscan Paulina

Depozant

ROŞCAN  PAULINA – Preşedinte SIP  FEN  Vrancea

 

Dezechilibre produse de  Legea nr.62/2011 a Dialogului social

Această lege mamut include reglementările care se regăseau anterior în legea sindicatelor (L.54/2003), legea patronatelor (L.356/2001), legea contractelor colective de muncă (L.130/1996 republicată), legea conflictelor de munca (L.168/1999), legea de organizare a CES-ului (L.109/1997).

Pornind de la definiţia democraţiei, dialogul social reprezintă componenta care realizează coagularea voinţei naţiunii.

Din păcate modificările aduse de Legea 62/2011 a Dialogului social creează blocaje la nivelul utilizării constructive a mecanismului dialogului social de la desemnarea participanţilor în cadrul său, până la posibilitatea acestora de negociere.

Nu spun că anumite lucruri nu trebuiau să fie modificate, dar în sensul dezvoltării dialogului social şi nu a transformării acestuia într-un element de decor subordonat executivului. Multe lucruri au fost preluate în actuala reglementare din legile sus menţionate pe care le-a abrogat dar există o serie de diferenţe majore care schimbă ireversibil principiile libertăţii organizaţiilor sindicale şi patronale dar şi a echilibrului de forţe între partenerii sociali, diferenţe care se răsfrâng asupra raportului de forţe la nivelul negocierii individuale angajat-angajator, având multiple consecinţe economice şi sociale, ce ne vor afecta pe fiecare dintre noi.

La nivel de unitate, organizaţiile sindicale, pentru a fi recunoscute ca reprezentative, pe lângă faptul că trebuie să aibă ca membrii majoritatea absolută a salariaţilor unităţii, condiţie care într-o unitate mare este dificil de îndeplinit, mai trebuie să îndeplinească şi o procedură complicată de atestare a reprezentativităţii, în vreme ce pentru reprezentanţii salariaţilor nu este reglementată nici un fel de procedură prin care să se verifice realitatea şi regularitatea alegerii lor. Această diferenţă constituie o subminare a poziţiei sindicatelor care nu este în concordanţă cu normele internaţionale ale muncii, lucru semnalat.

Dispariţia contractului unic la nivel naţional – singurul izvor de drept care stabilea criteriile de protecţie a unor categorii de salariaţi în caz de concediere colectivă – este doar unul din exemple.

Pentru cei mai puţin cunoscători, sistemul juridic al dreptului muncii se bazează pe 2 izvoare: cel normativ şi cel convenţional, ceea ce face ca dreptul muncii să poată avea o flexibilitate mai mare decât alte ramuri de drept. Izvoarele convenţionale sunt contractele colective şi individuale de muncă, care având la bază modelul francez au o structura piramidală. Până anul trecut vârful piramidei (cel mai larg aplicabil) era contractul colectiv de munca unic la nivel naţional, care avea un set primordial de drepturi suplimentare celor reglementate de legislaţia muncii, dar de bază pentru negocierile contractelor colective inferioare: ramură, grup unităţi, unitate şi contract individual de muncă. Acum structura piramidală se păstrează fără a mai avea un vârf aplicabil tuturor, contractual de ramură înlocuit de fapt cu cel de sector de activitate (modificarea priveşte doar denumirea).

Prima concediere colectivă de impact, cea de la Jucu, a arătat limitările acestui act normativ.

Prin renunţarea la contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional se rupe structura pe care s-a bazat sistemul dreptului muncii românesc, pentru că limitele drepturilor negociate nu se mai aplică tuturor şi aici mă refer la salariul minim pe economie, coeficienţii de ierarhizare ai acestuia, durata suplimentară a concediilor de odihnă pentru anumite situaţii, zilele libere pentru anumite evenimente familiale, etc.

Negocierea salariului minim de către un nou organism: Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social condus de primul-ministru !!!

Libertatea negocierii colective deşi garantată prin art.41 alin.(5) al Constituţiei este profund încălcată prin includerea puterii executive în negocierea salariului minim pe economie. Guvernul are pârghiile juridice ale stabilirii prin hotărâre de guvern a salariului minim garantat în plată, implicarea lui într-o negociere dintre sindicate şi patronate pentru salariul aplicabil pieţei private încalcă orice principiu al economiei de piaţă.

Introducerea în cadrul CES a reprezentanţilor ONG-urilor, o încercare de a introduce Dialogul civic în România, a rămas fără efect deoarece reprezentanţii acestor entităţi nu s-au constituit la nivel naţional prin asociere şi în felul acesta cei 15 membri care ar fi trebuit numiţi prin decizie a primului ministru la propunerea Ministrului muncii nu au participat la şedinţe, CES-ul rămânând de fapt de mai bine de un an un teren de întâlnire al partenerilor sociali sindicate şi patronate. Mă întreb şi întreb totodată reprezentanţii structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunităţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunităţilor locale, asociaţiilor care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi şi ai altor organizaţii neguvernamentale, cum pot ajuta la dezvoltarea dialogului social în România ? Şi dacă ştiu cum pot, de ce de mai bine de un an nu o fac ?

Poate peste încă un an, după ce actuala lege a dialogului social va suferi transformările pe care ni le dorim, vom primi un răspuns la aceste întrebări şi la altele pe care încă nu le-am pus dar care aşteaptă răbdătoare răspuns.

Scrie un comentariu

Din categoria Depozitii

Depozitie Mariana Batca

Bâtcă Mariana
Asociaţia Pro Democraţia

Depozitie

Reprezentativitate reală a societății civile în dialogul din societatea românească

Stimate doamne/Stimaţi domni,

Din postura de vicepreşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia, având o percepție reală a societății civile din România, mă adresez dumneavoastră în numele cetăţenilor și al reprezentanților din sectorul civic cu care am dialogat pe marginea Legii nr. 62/2011, legea dialogului social.
Societatea civilă organizată, așa cum rezultă din Convenţia Comitetului Economic şi Social European din 15-16 noiembrie 1999, reprezintă un ansamblu integrat şi organizat al actorilor vieţii civice, economice şi sociale, incluzând partenerii sociali – sindicate şi patronate; organizaţiile reprezentantive ale altor interese economico-sociale – liber profesionişti, fermieri, etc; organizaţiile non-guvernamentale; comunităţile religioase.
Dialogul cu partenerii sociali şi cu alte organizaţii ale societăţii civile organizate, precum şi antrenarea acestora în procesul de dezvoltare socio-economică trebuie să reprezinte instrumente şi obiective strategice pentru guvernarea oricărei societăţi democratice. Partenerii sociali și colaborarea cu reprezentanții societății civile poate constitui un pilon de stabilitate și dezvoltare al societății.
Crearea cadrului instituţionalizat de consultare a societăţii civile organizate, care să includă un ansamblu mai integrat al intereselor economice şi sociale din spaţiul comunitar, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale, repreprezintă o nouă etapă pentru dezvoltarea dialogului macroeconomic european și implicit național.
Consiliul Economic și Social similar Comitetului Economic și Social European trebuie să acţioneze pentru a promova:
 drepturile la asociere ale cetăţenilor în vederea promovării valorilor civice, a democraţiei precum şi a altor interese economico-sociale, culturale;
 construirea unei societăţi civile organizate la nivel european, importanţă majoră fiind acordată aspectelor de autonomie, reprezentativitate şi recunoaştere a personalităţii juridice;
 participarea societăţii civile organizate la orientarea politică, socială şi economică a Uniunii, opţiunile acestora raprezentând un input valoros pentru deciziile de diferite naturi, ale instituţiilor europene;
 cooperarea între partenerii de dialog tradiţionali ai instituţiilor europene – sindicate şi patronate, şi organizaţiile reprezentative ale societăţii civile.
Procedura de consultare a partenerilor sociali, după cum se stipulează în Tratatul Uniunii Europene, trebuie să se bazeze pe noi mecanisme de evaluare şi certificare a reprezentantivităţii organizaţiilor care vor fi consultate, în special în concordanţă cu natura şi scopul propunerilor de acte normative comunitare.
Legea dialogului social la art.92, alin.(2), pct. c) propune desemnarea membrilor Consiliului Economic şi Social după cum urmează „15 membri reprezentând societatea civilă, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, din cadrul structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunităţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunităţilor locale, asociaţiilor care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi şi al altor organizaţii neguvernamentale” nu asigură o reprezentativitate reală, corectă și neaservită intereselor celor care au făcut numirile.
Una dintre soluții ar fi, așa cum se procedează în dialogul social dezvoltat la nivelul Uniunii Europene, trecerea de la reprezentativitatea independentă la reprezentativitatea variabilă, dependentă de scopul şi natura problemei în dezbatere.

O altă soluție ar fi existența unui mecanism de alegere prin vot și nu prin numire, dacă totuși se merge pe varianta partenerilor de dialog stabili.
Accesul partenerilor sociali la informaţii este critic pentru buna funcţionalitate a dialogului social. Instituţiile trebuie să construiască noi sisteme de informare a partenerilor sociali, utilizînd în special avantajele generate de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii. Procesul acesta trebuie construit bilateral, avându-se în vedere necesitatea ca structurile administrative comunitare, naționale sau locale, să cunoască activităţile, poziţiile şi opţiunile partenerilor sociali, înainte de luarea în considerare a unor acţiuni, facilitând în acest fel dezvoltarea proceselor de consultare proactivă, în defavoarea celor pasive.
Recunoaşterea reciprocă a statutului partenerului de dialog, a importanţei procesului de dezbatere în comun a problemelor cu care se confruntă fiecare dintre părţi, sunt componente ale acestui rezultat. Această formă de dialog reflectă nivelul de maturitate şi responsabilitate al partenerilor sociali.
Un rol în dezvoltarea acestui dialog social revine autorităţilor statului care trebuie, dincolo de recunoaşterea autonomiei partenerilor sociali şi independenţa procesului de dialog, să acorde importanţa necesară rezultatelor acestui proces – opinii, recomandări, acorduri.
Reprezentativitatea şi maturitatea partenerilor sociali, sistemul de informare şi de consultare al partenerilor sociali, sunt premize ale unei bune integrări a sistemului de dialog social din țara noastră, în spațiul european.
Comitetul Economic şi Social ar trebui să reprezente prima principală platformă instituțională de consultare a organizaţiilor non-guvernamentale.
O mai mare convergenţă şi complementaritate între dialogul social şi dialogul civic rămâne o prioritate a guvernării europene pentru perioada următoare. Separarea excesivă a celor două forme de dialog din punct de vedere al capacităţii de producere de rezultate, din punct de vedere al importanţei acordate în cadrul proceselor de dialog reprezintă un risc de instabilitate şi un detriment în defavoarea cetăţenilor comunităţii. Crearea unor forumuri şi platforme comune de dialog constituie o soluţie la aceste noi cerinţe.
Pe termen scurt, o reproiectare a atribuţiilor, responsabilităţilor şi obiectivelor Consilului Economic şi Social este absolut necesară, avîndu-se în vedere atât provocările actuale cu care se confruntă partenerii sociali cât şi evaluările realizate asupra functionalităţii acestei instituţii.
Pe termen mediu si lung, reprezentarea tuturor intereselor economice şi sociale din România, ale salariaţilor, angajatorilor, micilor întreprinzători, agricultorilor şi fermierilor, liberilor profesionişti, organizaţiilor non-guvernamentale, trebuie să reprezinte un obiectiv impetuos pentru Consiliul Economic şi Social.
Îmbunătăţirea componentei de dialog social din cadrul instituţiilor este strîns dependentă de alte acţiuni de ansamblu care trebuie să conducă la creşterea rolului, eficienţei şi eficacităţii instituţiilor în gestionarea politicilor sociale.
Lipsa dialogului datorită proastei guvernări a dus la efervescenţa societăţii actuale, la nivel naţional şi european şi ieşirea în stradă a cetăţenilor care reclamă drepturi pe care dealtfel guvernele le promovează în mod frecvent.
Guvernul, în mâinile căruia se află puterea, nu poate să stabilească de unul singur cum trebuie să-i fie societăţii, ca să îi fie bine (asta dacă libertatea cetăţenilor nu este doar o noţiune lipsită de conţinut). Toate grupurile sociale trebuie să-şi poată exprima liber opinia cu privire la politica cea mai bună de adoptat, pentru ca astfel să apară un echilibru între diversele puteri sociale, economice şi ideologice. Acest echilibru trebuie măsurat după valorile fundamentale ale ordinii sociale care respectă demnitatea umană şi libertăţile omului. Compromisul dintre diferitele interese ale unui popor nu poate fi realizat fără implicarea unor grupuri organizate care să reprezinte aceste interese.
Promovarea dialogului social la nivel european rămîne un obiectiv strategic al Uniunii Europene în secolul XXI, care trebuie susţinut cu toate mijloacele adecvate, concomitent cu utilizarea sa ca instrument de stabilitate şi dezvoltare, iar crearea unui sistem consolidat de dialog social adaptabil şi integrat în procesul de elaborare si implementare a politicilor publice trebuie să reprezinte o prioritate inclusiv pentru România, ceea ce impune necesitatea modificării și completării actualei legi a dialogului social.

Scrie un comentariu

Din categoria Depozitii

Depozitie Cristian Dan Serea

Depozant: Cristian Dan Serea

Consultant pentru Sisteme de Management

Reglementarea distincta in functie de domeniul de aplicare al Legii si complementaritate cu legislatia nationala in domeniul muncii

Doamnelor si domnilor,

Am parcurs motivatia audierii publice precum si modificarile propuse prin proiectul de Ordonanta de Urgenta pentru modificarea şi completarea Legii nr.62/2011 a dialogului socialsi in genreal imi exprim susutinerea pentru propunerile facute pentru imbunanatirea acestei legi. In calitate de consultant cu experienta in domeniul Sistemelor de Management, doresc sa-mi exprim un punct de vedere diferit in legatura cu articolul 30 din aceasta lege: referitor la alineatul 1 din acest articol as vrea sa subliniez ca exista diferente intre institutiile bugetare si firmele cu capital privat. In timp ce in cadrul institutiilor publice este justificata solicitarea de reglementare prin Lege a obligativitatii invitarii delegatilor desemnati ai organizatiilor sindicale, aceasta propunere, in opinia mea, nu mai este justificata in cazul firmelor private. In cazul institutiilor bugetare, fiind vorba despre o finantare a acestora din bani publici, participarea sindicatelor orin reprezentanti desemnati la consiliile de administratie asigura o mai buna tinere sub control a cheltuirii eficiente a banilor publici, dar in cadrul firmelor, fiind vorba despre capital privat, este greu de crezut ca, consiliile de administratie ale acestora, care trebuie sa elaboreze strategii de piata si de dezvoltare ce pot include in unele situatii date si informatii confidentiale, vor accepta negocieri cu sindicatelele. De aceea consider ca acest alineat ar trebui sa incuda referiri distincte pentru cele doua tipuri de organizatii, respectiv participarea sindicatelor la consiliile de adminsitratie sa fie obligatorie in cazul institutiilor bugetare si optionala in cadrul firmelor cu capital privat.

Referitor la alineatul 2 al acestui articol, consider ca textul Legii asa cum este el propus in varianta initiala este suficient deoarece in domeniul sanatatii si securitatii in munca exista o legislatie acoperitoare care vine in completarea Legii 62 (vezi Legea sanatatii si securitatii in munca), si care prevede sanctiuni aspre pentru angajatorii care nu iau masurile legale necesare in privinta tinerii sub control a sanatatii si securitatii in munca.

Cu aceste doua remarci imi exprim speranta ca noua lege sa asigure un dialog social eficient si eficace intre partile implicate.

 

Cristian Dan Serea

Scrie un comentariu

Din categoria Depozitii

Depozitie Adrian Andrasescu

Scrie un comentariu

Din categoria Depozitii

Depozitie Adam Dumitru

Scrie un comentariu

Din categoria Depozitii

Depozitie Damian Luciana

Dialogul social – un moft în relaţiile de muncă?

DAMIAN  LUCIANA, Sindicatul Liber „Educatia” Galaţi

1 septembrie 2012

          Legea dialogului social prevede la art. 30 alin. (1) următoarele: „Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social”

          Din acest text mi-a atras  atenţia şi mi-a ridicat semne de întrebare sintagma: „Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ…..”:

–       când „poate” angajatorul să mă invite  la şedinţele consiliului de administraţie sau a altui organ asimilat acestuia?

–       când nu mai „poate” să mă invite  la şedinţele consiliului de administraţie sau a altui organ asimilat acestuia?

–       dacă angajatorul mă invită la şedinţele consiliului de administraţie sau a altui organ asimilat acestuia, când poate să mă invite afară din şedinţă ca pe un elev care nu este de acord cu recomandările profesorului?

–       opiniile liderului de sindicat, punctele de vedere, poziţia faţă de modul în care trebuie soluţionată o problemă profesională, economică sau socială vor constitui repere reale pentru soluţia finală, pentru decizia la problema ridicată?

–       ce imagine va avea liderul de sindicat în ochii propriilor membri dacă este invitat la şedinţele consiliului de administraţie?

–       ce imagine va avea liderul de sindicat în ochii propriilor membri dacă NU ESTE invitat la şedinţele consiliului de administraţie?

–       etc.

Am încercat, desigur, să-mi imaginez scenarii, să găsesc răspunsuri la întrebările de mai sus. Din păcate, scenariile şi răspunsurile nu sunt deloc plăcute nici pentru mine ca lider de sindicat, nici pentru salariaţii pe care ii reprezint.

Să presupunem că preşedintele Consiliului de administraţie, respectiv directorul, mă invită la şedinţele acestui organism de conducere colectivă. În şedinţă se discută despre un litigiu cu un salariat. Poziţia mea poate fi în favoarea salariatului în sensul că am constatat şi susţin că salariatului i s-a încălcat un drept. Bineînţeles că preşedintele Consiliului de administraţie, din orgoliu, va susţine în continuare că salariatului nu i s-a încălcat dreptul pretins. Voi insista. Preşedintele Consiliului de administraţie îşi va aminti că m-a invitat din bunăvoinţa lui pentru că legea nu-l obligă. Îşi va aminti că a interpretat şi că a aplicat în favoarea mea pe acel „poate”. În acest caz, dacă nu mă va invita „politicos” afară, la următoarea şedinţă nu mă va mai invita ca să nu-i mai creez probleme.

Desigur, există varianta să nu deranjez cu nimic şedinţele consiliului de administraţie. Există posibilitatea să fiu „curea de transmisie”, să preiau măsurile dure luate împotriva salariaţilor, să le răstălmăcesc şi să le prezint membrilor de sindicat aşa cum vrea preşedintele consiliului de administraţie, adică să fac din negru sau gri un fel de roz-bombon.

În acest caz voi fi, desigur agreată şi invitată mereu în şedinţele consiliului de administraţie. Dar ce vor înţelege membrii de sindicat care speră ca liderul să le reprezinte interesele?

Paradoxal, dar cel puţin pentru un anumit timp, membrii de sindicat îl vor  dezavua pe liderul de sindicat neinvitat la şedinţele consiliului de administraţie dar bătăios şi îl vor susţine pe liderul de sindicat invitat la şedinţele consiliului de administraţie pentru că e o „curea de transmisie” utilă patronatului.

Într-o astfel de manieră de lucru cu patronatul se încalcă chiar art. 1 lit. W din Legea dialogului social care prevede că sindicatele apără drepturile şi promovează interesele profesionale, economice şi sociale ale angajaţilor în relaţia cu angajatorul şi NU interesele angajatorului în relaţia cu angajaţii.

Se încalcă şi art. 8 alin. (1) şi (2) din Codul muncii care prevede:

Art. 8

(1) Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.

(2) Pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Prin urmare, art. 30 alin. (1) din Legea dialogului social are un caracter nedemocratic şi nelegal; Nuasigură un dialog social real între patronate-salariaţi-sindicate-reprezentanţi ai salariaţilor; NU    respectă convenţiile internaţionale la care România este parte, legislaţia ONU şi legislaţia europeană cu privire la organizarea şi functionarea sindicatelor, a raporturilor dintre patronate şi salariaţi.

Pentru corectarea unei asemenea anomalii, consider că soluţia este ca organizatorii acestei audieri publice să redacteze un proiect de lege şi să facă demersuri la parlamentari pentru ca proiectul de lege să fie promovat pentru dezbatere în parlament.

Forma democratică şi în consens cu legislaţia naţională şi internaţională ar trebui să fie:  „Angajatorul are obligaţia de a invita sindicatele reprezentative din unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social”.

Deasemenea, legea trebuie să prevadă şi o sancţiune pentru cazul în care vreun sindicat reprezentativ din unitate nu va fi invitat  să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia.

Scrie un comentariu

Din categoria Depozitii